Visul unei printese

    Cand suntem mici ne dorim sa fim printese. Inconjurate de rochii si povesti, zambetul larg se indreapta spre un viitor stralucit cu un print pe cal alb, intr-un castel fermecat.
    Dupa pasiuni fulgeratoare pline de suspine ne incapatanam sa nu renuntam la magie, suntem fascinati de ea. In consecinta ne gasim printul si incepem sa ne construim propria poveste. Odata cu trecerea timpului, visele se lovesc de limita realitatii, castelul se transforma in coliba din padure, printul nu e de gasit. Dragostea magica de poveste se tranforma intr-o prapastie plina de ingeri cu aripi rupte. Cu fiecare dezamagire, cu fiecare lacrima sau hohot de plans, fiecare cicatrice tranforma tenul de portelan al printesei intr-o masa inerta, rece, palida care isi gaseste bucuria intr-o tigara la cafea si schiteaza o umbra vaga a vechiului zambet cu o telecomanda in mana.