Frunzele fosnesc trist sub picioarele mele si le simt umezeala si ironia.
Din loc in loc doi indragostiti se cuibaresc usor unul in bratele celuilalt, dar pana la urma si toamna se sfarseste.
Simt cum una din mainile mele s-a incalzit, era locul lui.
Dar el e departe si caldura a disparut, iar picaturile ploii care incepe imi ingheata sufletul.
As vrea sa alerg si sa ma adapostesc dar daca fug voi aluneca si sperantele se vor sparge.
Nu vreau sa fug de ploaie pentru ca dupa ea vine curcubeul, dar acum parcul e gol.
Copacii stau zgribulitii si adapostesc bancute firave.
Aici, in mijloc, e rece si nu-i nimeni, iar umbrelele au disparut odata cu el.
Maine o sa apara o bruma de soare si se va incalzi, insa azi e frig si doare.
Maine o sa treaca ploaia de noiembrie.
Si chiar daca va veni iarna geroasa, tot timpul ne va ramane insorita, calda primavara.
Sa sti ca nu dupa fiecare ploaie apare curcubeul, mai sunt zile si cu mocirla, dar daca e sa accept idea ta ca intradevar apare curcubeul, nu vad de ce sa nu fugi de ploaie intr-un loc caldut si confortabil si sa iesi cand apare curcubeul...
RăspundețiȘtergere