3 aprilie 2012

Optimism incurabil?

De cate ori nu ne-am lamentat de experiente neplacute, nedreptatea sortii si ghinion? Poate sa para ciudat dar de cele mai multe ori sunt benefice. Stiu, sunteti putin revoltati si contrariati.
Cum ar putea provenienta dintr-o familie fara posibilitati care m-a facut sa lupt de 10 ori mai mult decat altii sa fie bine pentru mine? Pai simplu, ti-a oferit motivatia care multora lipseste. Pe langa, capacitatea de a persevera si a deveni un luptator. Nu ti-a oferit "posibilitatile" ti-a oferit sansa de a le crea tu.
Pentru unii oameni pierderea unei persoane dragi in urma fatalitatii (boala, accident) devine un act de inspiratie si creeaza organizatii, evenimente prin care ajuta mii, sute, milioane de alti oameni.
Candidam la un job si din pacate nu suntem alesi. Poate ca nu era potrivit pentru noi sau poate ca ne asteapta ceva mai bun. Cu totii cred ca am suferit macar o data din dragoste, tristi, dezamagiti, convinsi ca nu o sa mai iubim la fel si totusi...apare ceva mai puternic si mai frumos.
Nimic nu e intamplator si fiecare lucru care ne atinge ne slefuieste o latura a diamnatului care asteapta sa straluceasca, insa de multe ori preferam optiunea prafuita si morocanoasa. Mai usor "de ce eu?", "sunt ghinionist" decat sa ne intrebam cum am putea sa tranformam experienta in ceva pozitiv si, mai mult decat atat, sa inflorim odata cu fiecare tradare a sortii.

Puteti sa imi spuneti 'optimism incurabil', e doar o perceptie, insa zambetul e un stil de viata.....

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu